scot la iveală scheletele din plastic care a stat până mai ieri
pe fundul sacului
sânii dimineților multipare sunt de un cenușiu tern cu bătaie spre negru
îmi dau seama târziu de cea pe care o caut
stă
la un geam opus razelor și cerul se adumbrește cu încă o zi
frământată de la jumătate

o bandă rulată mecanic se învârte perfect pentru câteva ore
pe scaun
sunt lucruri pe care trebuie să i le dau zilei
să le încorseteze
lângă cutia de viteze mâinile cofetarului bâjbâie după gustul
marțipanului

schelete pe care nu le cunosc ies la iveală