Tu nu vezi că mă zbori și mi-e ploaie măruntă
Mă trezești din tăcere, dor de dor vinovat…
Se tulbură vraja în lumina căruntă
Tu nu vezi că mi-e vânt și în frunză-i păcat


Ce ușor somnul meu este pasăre albă!
Pe tâmple am zei înveliți în iubiri
Cât de greu visul tău neștiut se destramă
Și cât dor amintiri rătăcite-n priviri!


Ne-am zâmbi demodat, cu o vină măruntă
Mi-ar umbri asfințitul, toamna ta-n răsărit
Rătăcind labirintic în uitări și cuvinte
Tu nu vezi că mi-e vânt… și-ntre timp am murit

Ileana Popescu Bâldea