agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-04 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cea mai adâncă voce
cu care Dumnezeul a creat Lumea este vocea ta ea vine din pădure din noapte din haos ascult la telefon această voce din pădure din noapte din haos Când se va lăsa seara voi scrie un nou poem acest poem va purta numele meu moartea universală când mă voi trezi din somn și voi privi fereastra înghețată mâinile mele pline de sânge îmi vor aminti că anul în care m-am născut nu este anul meu ci anul în care am trecut pe sub Anul Domnului Pe tine te iubesc fiindcă nu te-am cunoscut niciodată eu sunt slab tu fă-mă tare acum a căzut ninsoarea peste oraș eu am început să plutesc peste oraș cu această ninsoare albă cerșesc luminoasă la ușile voastre Toată viața mea nu a fost decât boală și artă ceea ce am câștigat nu a fost decât sentimentul morții Azi dimineață am văzut bruma strălucind cristale pe ierburile verzi scuturate din zilele de altădată ale paradisului oițele s-au strâns unele lângă altele în staule nu mai au ce paște decât frica fulgii de zăpadă nu vor întârzia să cadă în apropiere se aude urletul lupilor care dacă nu ne mănâncă pe noi se vor mânca pe ei și astfel vor pieri ultimele stele de pe cerul albastru Vreau să scriu în încercarea de a construi un drum bătut cu diamante spre tine vreau să scriu cu nepăsarea de a ajunge la finalitatea care nu este scopul nimănui vreau să scriu în sensul zădărniciei de a te face frumoasă vreau să scriu în speranța că poemele mele se vor naște ca îngerii dintre coapsele tale vreau să cred că despre vocea ta toate aceste litere bolnave îți vor aduce aminte că eu am plecat pentru totdeauna și nu mai vreau să scriu despre nimeni Eu nu cred că tu vei muri eu cred că tu te vei transfigura într-o pasăre de noapte de la Atena o cucuvaie pasăre de noapte care-mi ciripește la ureche cine ești tu de unde vii încotro te duci Pustiu e ceasul părăsită ora tu ești de-acum femeia tuturora și Maica Domnului urcând pe munte îmi pune steaua roșie pe frunte în această noapte cu fața plină de sânge nu mai găsesc nici o punte să-mi întâlnesc sora fericit este cel căruia viața i se frânge și nu mai poate plânge Stau sub ramurile însângerate ale vieții tale mă rog să trăiești nu cred că mă vei păsări astăzi în ceasul deznădejdii și al rugăciunii te rog să rămâi pe acest pământ cu ramuri însângerate Sânul tău e albastru de ce gura mea îl caută cu atâta înflăcărare e poate cerul la care mă cheamă Tatăl meu De ce este sărman sufletul poetului numai el este nemuritor numai el suge la sânul Tău amintirea numai de acolo așteaptă el binecuvântarea vai mântuirea Să-ți aduci aminte am sângerat pentru tine fața mea este plină de răni nu mai pot vedea lumina soarelui Doamne Dumnezeule de ce m-ai părăsit Fortuna labilis și-am șoptit la ureche un salut o rugăciune lângă biserica Amzei și tu ai răspuns cu aceiași pace în suflet pe care ți-o doream și ție Benedictus Doamne îți cer iertare pentru răul pe care Ți-am făcut Tu nu aveai soție și eu m-am declarat fiul Tău Doamne îți cer iertare fiindcă am uitat că m-am născut din femeie aici pe coasta plină de arșiță a pământului nefericit într-un grajd cu animalele domestice în satul Betleem cu adevărat eu cred că sunt Fiul Tău iubit Îmi pare bine că ai ajuns până aici îmi șoptește diavolul la urechea stângă până unde se poate merge îl întreb eu plin de curtoazie păi suntem în iad încă nu ai înțeles sensul vieții tale Cupa amărăciunii vine din mâna Ta oare cine ești Tatăl sau Sfântul Duh fiindcă eu sângerez ca fiul la picioarele Tale și abia aștept să mă scufund în această mare roșie și să scot Crucea cu care voi lumina universul Încet trebuie să cobori ascultând cu urechea ce spun cu urechea cu gura la ce spune la ce clipotește gura ei din adâncul cel prihănit al iadului hohotind trebuie să cobori în groapă în vagina getium acolo vei găsi pacea și liniștea Când intram eu pe pragul acestei case se cutremurau zidurile vecinii ieșiți pe scări se întrebau a căzut luna din cer a venit Mântuitorul când intram eu pe pragul acestei case se cutremurau sânii tăi albaștri și băteau clopotele în ceruri În fiecare după-amiază un om se furișează în patul tău el este însoțit de toți îngerii acolo aș dori eu să mă întorc Îngerul Negru izgonit din paradis Eu am venit aici să mă rog nu huluiți nu strigați pe străzi sus romanii jos romanii eu am venit aici să mă rog Câtă lumină văd în paharul acesta pe care îl beau Doamne oare Tu mă aștepți acolo oare jertfa și suspinul din urmă al Fiului Tău ia de la mine paharul acesta Să nu te neliniștești să nu te supere nimic copilul meu ești ocrotit de Dumnezeu Doamne de ce m-ai părăsit unde sunt oițele albe care mă conduceau la plaja mării negre unde este drumul Tău pe care să apuc unde sunt oițele albe care behăiau aruncându-mă în valuri mării negre Te aștept n-am ce să-ți pregătesc în casa mea bântuie nefericirea și nenorocul dar voi căuta în altarul zeilor unde numai eu am acces dintre muritori o băutură care să ne ducă pe lumea cealaltă Hai ridicați paharul a noastră este viața să bem să treacă noaptea să vină dimineața cu bruma deznădejdii pe degetele mele vai strălucite stele satanice inele Un ecou dintr-o inimă care nu mai bate lângă mie încă o dată cu lacrimi în ochi te întreb la ce folosește arta De ce oare obrazul meu este atât de întunecat în acestă noapte doar am văzut surâsul Tatălui meu în Paradis așteptându-mă cu toată grația nimic nu mă poate opri însă din plâns și rugăciune eu știu că viața mea a fost dăruită pentru lumea aceasta lumea aceasta sunteți voi aveți datoria să duceți mesajul acestei vieți care se stinge Acolo Pentru ce ne-ai adus pe lume Doamne Suferința și Pacătul Iată ștreangul și spânzurătoarea iată Crucea pe care trebuie să Te răstignești Tu Fiu al Omului acesta este gustul sărat al sângelui îmi face plăcere și-mi mângâi barba albă de indian al Occidentului Doamne ia de la mine paharul acesta mă întreb ca un copil bătrân de ce oare te temi de moarte Eu ți-am spus că am venit aici pentru pacea și rugăciunea poporului meu rătăcit eu ți-am spus că de la sânul tău îmi aștept laptele care să lumineze cu stele drumul robilor călătorind cu lanțuri la picioare prin noaptea cea fără de sfârșit Scriu pentru aceea pe care n-am văzut-o niciodată nu știu cine are curajul să aștearnă aceste vorbe pe hârtie acea femeie pe care eu n-am văzut-o niciodată are o voce albastră ca a lui Dumnezeu care a făcut lumea din amintirea unui coșmar când s-a trezit într-o bună dimineață și s-a îngrozit cât este de singur în acest dormitor cu geamuri înghețate unde eu stau acum și-mi fac rugăciunea ocrotit de amintirea unei voci albastre fii fericit Doamne că nu Te-am lăsat singur Sunt fiu al păcatului de ce nu mă poți ierta Doamne Tu m-ai adus pe lumea asta fără sens tu trebuie să-mi acorzi o șansă nu pentru acestă lume Despre povara sufletului ce să zic tot mai gârbovit îmi târăsc pe stradă umbra nesigură cu trecerea anilor dau de mâncare firimituri de pâine vrăbiilor care-mi bat cu ciocul în fereastra înghețată dimineața mă uit de la balcon și nu-mi vine să cred că încă mai trăiesc |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate