Refugiați în pietre, inorogii
Așteaptă timpul, chipul sau o vrajă,
Privesc la stele printre orologii
Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă

Din herghelii s-au rupt ca din blesteme,
S-au preschimbat, trăgându-se în logii
Și-adastă să renască-n fald de steme.
Refugiați în pietre, inorogii.

De-atâtea ori privesc tăcut miraje
Și-aș răsări, rupându-mă, din coajă
Dar navigând, dorința, în siaje
Așteaptă timpul, chipul sau o vrajă,

Cu scrisul mă iubesc dorind doar pace,
Mai pescuiesc, nu mai tânjesc elogii
Când firul țesăturii se desface
Privesc la stele, printre orologii.

Soldat bătrân, cu fire albe-n barbă,
Un punct pierdut în șerpuita najă,
Azi mai tresar pășind desculț, în iarbă
Când viselor le sunt, de-apururi, strajă.

Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă,
Privesc la stele , printre orologii,
Așteaptă timpul, chipul, sau o vrajă,
Refugiați în pietre, inorogii.