se usucă și mă doare
de câtă aftă s-a adunat pe ea
englezisme francofonisme hispanisme
ungurisme țigănisme
mi-o schilodesc toți veneticii
sărmana abia mai molfăie cuvinte
în centrul țării e autonomizată
peste prut moldovenizată
în balcani valahizată
iar în mass-media manelizată
asist neputincios cum mi-o ucide internetul
țăranul se orășenizează
prin grai de mahala
cosmopolite elitele se neologizează
că abia se mai vorbește
românește
aproape că mă simt străin în limba mea
muțenia ne paște
că îmi vine să urlu în pustiu ca sfântu’
te chem… te strig în gura mare
să mă auzi contemporane

degeaba am ajuns european
mi-e țara ocupată cu modul tău de viață
ce m-a făcut minoritar la mine-acasă
dar nici că-ți pasă
habar nu ai că limba mea
atâta de bogată-n arhaisme e vechi tezaur
din care tu străine ai furat pe săturate
în europa azi în limba mea se cântă
și grecește și latino
ori se slavonește
în limba mea se întorc graiurile lumii acasă
ea e apă cristalină de izvor
din care bei și-ți stingi pustiul
din sufletul pribeag
în ea găsești mereu
o primitoare și curată casă
numai în ea poți știi ce-i dorul
de mamă de iubită de dumnezeu și țară

limba mea-i o taină mare
e un fagure de miere
din stupul unui neam tare
înțelept precum o carte
în care și tu ești parte
rânduri rânduri tolerații de aiurea
se pripășiră peste ea
cum au gustat-o și-au căpătat identitate
își spun azi greci maghiari ori rromi
s-au adăpat la ea romanii
și s-au trezit latini
italieni francezi spanioli ori portughezi
prin vadul ei trecură slavii
și au ieșit la mal
drept ruși ucrainieni poloni
ori sârbi bulgari croați slovaci…

e o magmă limba mea
din care s-au născut popoare
și s-or mai naște
e aromitoare floare adunată într-un vers
și balsam spiritual
peste-un colț de univers
destinul ei e-atât de nobil
că nu încape într-un nobel
nu-i trebuie certificat ori aprobare
să existe nici hotare
rămâne pentru fiecare o mamă veșnic iubitoare
în calendarul ei odihnesc toți sfinții
străinule de ea re-lege
de-oi vrea să intri-n a ei lege
eu frate-ți sunt de m-oi ruga
însă religie să-ți faci din ea

ea știe cel mai bine din care timpuri vine
și care depărtare
din lumea de mister este scoborâtoare
și a rămas foc sacru
în neființa haosului era rostirea logosului
din care s-a zidit și lumea
strămoșul prometeu ne-a furat-o de la zeu
și numai noi îi suntem înțelesul
prin rostire păcătoasă dar bine cuvântată
aici în țara tracilor ea s-a făcut matcă
e a cuvintelor regină
și din rostuirea lor prin gura lui Orfeu
a ajuns până la mine
limba lui care vorbește
și când Poetul nu mai este

am supt-o de la sânul mamei
în ea m-am legănat și-am râs
și tot în ea îmi jelesc morții
cu slova ei m-or pomeni nepoții
numai în limba mea mi-a cîntat cândva iubirea
și doar în ea îmi aflu firea
în limba mea și eu și tu avem un nume
compatrioate
cu busuioc a fost sfințită
și-i singura de pe pământ doinită
de tată meu și eminescu
din dulcele ei viers a izvorât și versul
străine
care-l proclamă pe poet domn al limbii române
pe care încă o slujește și-o mai crește
aici și acolo-n cer
iar fiecare-al ei poet e un manole
ce se zidește-n limbă ca o ană
lucrarea lui ne este catedrală
de-aceea ne mândrim azi cu arghezi
ce-a potrivit cuvinte în zbenguiala gândului
și a făcut o limbă ca o cântare omului
de-aceea îl cinstim atâta pe Nichita
cel care prins în horirea ispitelor
sufletul și-a înșirat mărgăritar
în ordinea cuvintelor
lângă ei cătându-și nimbii este blaga arhicultul
care le-a luminat tâlcul
sporind corola de mister a limbii

te crezi bogat și ești fudul europene
prin lermontov esenin
te lauzi cu baudelaire verlaine
ori mă obligi să-nvăț pe dante
chiar dacă lenau s-a născut aici
te-nveșmântezi în vorbele lui lorca frate
franțuzule i-ai înfiat pe ionescu și tzara
dar n-ai mai apucat să-l furi și pe sorescu

sfios și temător în exprimare
dar cu un suflet ca o pâine
îți strig auzi-mă contemporane
chiar dacă viața mea e azi de câine
desculț să vii în limba mea păgâne
te chem să ospătăm la masa limbii mele
i te consider fiu și mie frate
dar nu-mi ucide graiul pe la spate
eu sunt ostașul limbii mele
și glonț îmi este verbul
nu-mi tăvăli troheii-n praf de stele
învață să-mi citești proverbul
nu-ți cer statuii mele piedestal
eu și ai mei îi suntem limbii noastre
soldat universal