„ Neadevărul este o condiție a vieții” (Nietzsche)


Iată! Aici am strâns neîmplinirile toate,
iubirile, speranțele și visurile mele.

Păstrați-le!
Poate mai târziu vor reuși să arate
cât de adânci și, mai ales, cât de grele
au fost căutările, rătăcirile absurde,
câte vieți trăite pe jumătate
au trecut prin mine încercând să tot zburde.

Știu! Nu prea m-ați înțeles
când mă răstigneam în visuri deșarte,
din ceea ce nu prea era de cules,
și care nu putea să ajungă,
din puținul pe care l-am strâns,
să adaug luminii încă o undă.

Veți afla, poate, cândva dintr-o carte,
de ce pe Acropole,
cu urechea la pământ,
am deslușit istoria nechezând
și ecoul ce se apropie
profețit de adultere clopote.

De ce n-am râvnit la misteriosul Olimp,
și m-am cățărat mereu printre stele,
fugărit de zeii potrivnici, barbari,
ce-și ascuțeau pumnale de-argint,
rânjind luciferic, când măsluiau
adevărurile care încă ne mint
și care nu vor mai dăinui
când veți călări, cândva, pe caii cei mari!