agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4229 .



Mi-e teamă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Valeriu_Cuºner ]

2011-03-06  |     |  Înscris în bibliotecă de Ionuţ Caragea



Eu m-am aprins târziu, fără de știre,
din jaru-ncins ce tot mocnea în mine,
din lucrurile la-nceput străine,
ce au crescut mereu spre împlinire.

(Și numai după ce-a pierit în ură
o lume prea lipsită de iubire).

Aș fi putut, cândva, altfel să fiu
dacă, cu palma-mi pusă peste gură,
m-aș fi aprins cumva, de timpuriu.

Iar de-aș fi ars atunci până la scrum
aș mai avea puterea arderii de-acum?

Când încercam să tot pătrund în toate,
sărind mereu din fusul meu orar
cu sprinteneala dată de destin,
(și prtea lipsit de-a-nțelepciunii zestre),
spirala timpului nu putea s-arate
cifrul ascuns al marilor ferestre
spre Nordul ce abia-l întrezăream.

Doar dibuiam întregul din fărâme,
să mai răsară flori printre ruine,
când lumea-n jur pornise iar să cadă
și să răstoarne-n rău ce era bine.

Dar stelele-mi spuneau că nu se poate
în rătăciri să-mi caut un altar
și la nimicuri să mă tot închin,
pentru că-i dat oricui să mai și moară.
Și-n jocul complicate-i loterii,
nici timpul poate încă nu măsoară
de-am fost mai mult, sau de am fost puțin.

Și-a trebuit să mă renasc din nou,
să sap adâncuri mai adânci în mine,
explozii cosmice să-ntemnițez în ou,
să decantez mereu răul de bine,
ca arderea să-mi fie mai curată,
și mai puțin în mine să tot roadă
abisurile și gândurile toate,
ce s-au tot strâns în mine-ntr-o grămadă
de vieți trăite doar pe jumătate.
Și neputând în mine să mai șadă
au izbucnit ca un vulcan târziu
zvârlind spre cer căciula-i de zăpadă.

Mi-e teamă de combustiile din mine,
de presiunea magmei ce-o arunc,
de neîmplinirea arderii depline,
de înălțimile la care încerc s-ajung,
dar mai ales de golul ce-o rămâne
când voi seca vulcanul pân-la fund.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!