Simt pașii tăi
cum urcă scara,
pas cu pas,
pe marginea cerului
la care privesc.
Se vede cum deschizi ușa,
cel rămas jos plânge
și aude
cum îl ard lacrimile.
Părul o să mi-l ningă
stele cu fulgi de lumină.
Cineva îmi comprimă timpul
și mă împinge pe poarta
la care aștept demult.
Dumnezeu închide o fereastră
și steaua mea predestinată
ramâne să urce prin gânduri.