Omul e agitat,
Tot mai nemulțumit,
Timpul s-a micșorat,
Clima a-nnebunit

Ziua e tot mai scurtă,
Toți odată vorbesc,
Nimeni nu mai ascultă,
Grijile se-nmulțesc

Oamenii de stiință,
De cataclisme vorbesc
Toate spre neființă,
Spre două mii doișpe gonesc...

Preoții strigă cu groază:
-Vremea spășirii-a venit!
Moare-a speranțelor rază
Și vine al lumii sfârșit!

Doar eu liniștit stau la soare,
(Plin de erupții și el...)
Orice-nceput nu e oare,
Sfârșit pentru ce-a fost altfel?

Și-ascult de mayașul ce spune:
-Timpul cel vechi s-a gătat,
Timpul cel nou iata vine,
Trăiască-acest nou împărat!