Noaptea îți ascult bătăile inimii
cu urechea lipită de piept,
tropote de cai sălbăticiți în silă.
Undeva marea zvâcnește din adânc
a nesomn.

Nu am nevoie de înălțimile
munților, ca frica s-o simt,
frica mea când fierbe
cu flăcări ghimpate
nu pot s-o arunc în pereți.
Niciun fel de în afară
nu o primește.

Mintea mea bolnavă visează
cadavre. Mă trezesc și curăț
frunzele florilor din ghiveci.