Un bărbat merge pe drum
fără grabă,
se târăște omidă,
aproape de șira spinării,
pe un perete
orizontal în pământ.

Am exersat și eu
mecanismul veșniciei
trecute prin 24 de cadre
lent,
dar pasul mi-a fugit înainte.

Întârzii mereu undeva.

Uitați-vă, uitați-vă cu toții
acuma la cer,
cât e de frumoasă luna
și cât e de singură.

Atât de subțire încât
mi-e teamă că o să dispară,
o să dispară cu totul.