Darul dăruirii



Ca o iederă-și, întinse-ncolăcite-a ei picioare
Cuprinzând grumazul, trupul,
Care-i arde și ne doare.

***
După ce varsă nectarul,
Din iubire, ca o mare
Cheamă somnul, ca să-i fure
Cea mai dulce alinare.

***
Asudată de-ncordare
Risipită în stropi de viață
Sărutări pe ochii minții
Cu păcatul ne răsfață

Pentru, darul dăruirii
Gestul intim și sublim,
Care-a destrămat, imperii.
Înc-odată, ne jertfim.