agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-09 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Un ochiu somnoros, înroșit, clipind în zare;
Pleoapa amurgului căzând în sfârșit obosită; Cerul multicolor trecându-și buretele De-asupra feței înfierbântate Aruncă un praf cenușiu Care schimbă totul în întunerec... Departe, undeva, pe neașteptate, Luna își desemnează silueta ei de craiu-nou, E noapte... În sufletul meu însă apar clipitele Când tu cu privirile tale Îmi inspirai comori de madrigale; Când pe o bancă veche, Încrustată de îndrăgostiți umili și săraci, Plină de inimi naiv sculptate, Plină de inițiale stângaci încondeiate, Ne strângeam mânele cu pasiune Ca și cum toată dragostea noastră Se închidea în strângerea aceea de mâni Și ne-ar fi cuprins teama Să n'o pierdem În pulberea aleei... În cripta veșniciei Trecutul doarme îmbălsămat, Cu mânele la piept. Adesea vin cu o cunună De amintiri De păreri de rău, De lacrimi... În noaptea asta cu tremurări de adiere, Cu lună, Suntem iar împreună... Ai zice că anii cari au adus În cavoul vremii Colbul lor, Rugina Și ruina lor: Au dăruit o aureolă Capului tău, Flori de nu-mă-uita Ochilor tăi, Buchete de crini Brațelor tale, Petale de trandafir Sânilor tăi... Mai frumoasă, mai vie, mai caldă, Îmi apari acum, O iubita adolescenței mele, O iubita mea, O iubita mea pierdută, Pierdută... O părerea mea de rău, Și mângăerea mea în visele mele triste, O trecutul meu mort... În ce colț de pământ, Unde ești tu acum, Iubita mea, Iubita mea pierdută?... Cu broderia uitată pe jeț, La fereastră, la ce te gândești? Sunt eu în mreaja reveriei tale Păinjenul viclean și laș Setos de inima ta? Sau ușuratecul fluture Culegând, la întâmplare, Polenul gurei tale? Sau frunza gonită de vântul toamnei, Cătând sălaș aproape de sufletul tău? La ce te gândești tu acum? Când voiu muri uitat În mijlocul vuetului vieții Și mă vor îngropa sub coasta unui deal, Unde zorile sunt de purpură, Diminețile de argint, Zilele de aur, Serile de aramă Și nopțile de diamant închis în cărbune; Când voiu fi una cu pământul, Ducând cu mine puținul ce-l am: Gândurile, nădejdiile, avânturile, Ceasurile senine sau ploile și vânturile; Tu vei muri cu mine În vecii-vecilor, Iubita mea, în vecii-vecilor... Cu mine vor muri Ochii tăi, Gura ta, Sânii tăi, Brațele tale, Părul tău mătăsos și blond Și lung și moale Cenușa ta păstrată în mine Ca într'o urnă funerară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate