Ce-i mai ușor decât a scrie versuri
Atunci când mai nimic nu ai a spune?!
În oala asta și minciună pune,
Această frunză fierbem în eresuri...

Copacul văduvit -Măr- se supune.
Cu stihul sec poți dezbrăca zeci dresuri
Doar din plăcere sau din interesuri,
Nici o femeie nu ți s-a opune.

Și-n timpu-acest Poeții Mari, infernici
Se răsucesc într-un uitat mormânt.
Doar ca strigoi îți vin, calzi și puternici,

Și-ți dau din toate cele-nvățământ.
Snopit te lasă, blânzi ne-morți cucernici,
Și stropi de sânge picur' pe cuvânt.