O seară gri-albăstruie
într-un tablou neorealist indigen

gerul se muiase pentru prima dată
domnea o disperare canină
de jur împrejurul tomberoanelor
câinii flămânzi ca niște umbre fără stăpâni
amușinau sub razele calâi pământul
și plecau la adăposturi neștiute de nimeni tremurând
să-și sprijine oasele

în seara aceea doream să o visez
cu puii albi sub cenușa șopronului

ca un mezin pentru care
copile avare vespuind își dezgoleau sânii
în fața moșului cu lănțuc de argint la jiletcă
timpul se scurgea printre noi
după legi de atunci neștiute