se trăiește încet cu răsuflarea ascunsă într-o scoică de piele
care se umflă sub buza superioară
ea nu se umflă tare să nu devină fața balon
pericolul înălțării apare de unde nu te aștepți

și tot de liniște posedăm două picioare facem pași mici
chiar și atunci cînd alergăm
dar viața nu ține de asta

am văzut un măr pe jos l-am rostogolit cu piciorul
și o mare jenă m-a cuprins
dacă înăuntru trăia liniștit un vierme
cum ideile acestea în creier
și inima bate prea tare face vînt femeile au părul lung

dacă în palmă aș avea o pîlnie în care să vorbesc pînă ce mîna ar crește
peste ureche
m-aș acoperi de cuvinte și m-aș acunde
dar pe aici trece un pîrîiaș

se trăiește atît de încet încît viața pare acoperită
de cele mai mărunte tresăriri
aburul pămîntului se ridică doi centimetri
și mă împiedic adesea

și noaptea trecută am visat
numărul nopților precum o carte de povestiri fantastice
numărul filelor
cît zilele anului înmulțite