Pe trupul meu cântător, tâlmăci-voi suflarea ta:
„Pescar începător, mergi pe mare
Cu undiță fără nadă.

În mari adâncimi, aruncă-ți ancora,
Nefiind un sfânt al abisurilor,
Nici un mort al marelui larg...

Străbate apele de lună și rămâi dincoace
De cele ale soarelui și de jarul spumei:
Ceasul meu nu e deasupra ta.

Alege-ți locurile în inima mării
Sub stelele botezului,
și dă drumul în voie firele plutitoare...

Am bătut cu vâslele sângele,
Corpul meu gol ți-a prins vântul
De pace pe toată marea.

Atingere a marilor sfinți pescari mergând în larg...
În ziua de moarte, voi părăsi coasta!
Vai jinduirii de-a prinde un pește mare...

Cu botezul deasupra capului, am slobozit trei undițe
Fără nadă și nici cârlig, dar trecute prin sângele meu:
Copilul nu căuta să-l înșele pe Domnul.

Atât de aproape,zonă de foc, ci interzisă...
Peștii trec de la una la alta, fără opreliște...
Greu e să-mi păstrez inima în ritmul mării.

Și deodată ca trei fulgere au țâșnit, iată:
Viul meu, vioiul meu, vivacele meu!
Fără nume: tot restul vieții a le păstra...

Întoarcere: doar o privire a mea și le ia sufletul,
Din marea lor afară, privirea mea răpune, ea ce-i iubea...
Ce bulboană, dacă nu a inimii mele?

Rămâneți aici, bătând apa ocrotitoare și roșie,
Căreia eu nu-i sunt nici viața, nici cerul, nici vântul,
El nu va coborî, Sângele!

Într-o seară, îmi veți tîrî sufletul în spre cel mai mare larg,
Voi o să fiți pescarii, eu peștele tras
Din apele de lună spre cele ale soarelui...