Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină!
Sufletul meu trist s-a plimbat prin grădină
uitându-se cum își irosesc ei gândurile anapoda,
și ți-am șoptit: .. ce vânt te-aduce la Padova?
Priveai mirată către rotocoalele tutunului din pipă
și-ți căutai un răspuns, orice-ar fi chiar și în pripă:
Am venit să privesc stelele. Facem o plimbare cu barca?
Mă fascinează să admir la lumina lunii, natura.


Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină!
Căci numai alături de tine aș fi putut afla
comuniunea cu energia divină.
Dar n-ai șoptit: .. aici ne despărțim. Rămas bun iubirea mea!
Priveam cu înțeles lacrima și lumina din ea
știai că voi percepe și nu va rămâne ura.
Nu te-ai îndepărtat dezvăluindu-ți patima,
ci ai plecat la fel de tainică și pură.