agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8402 .



iov. iova. ion. iona.
poezie [ ]
din porcec

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ioan_Es._Pop ]

2011-03-20  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



la început a fost sfârșitul. apoi agonia. apoi uscatul.
apoi, pe 16 noiembrie, l-am văzut pe iova trecând aplecat
prin intersecția victoriei cu lemnea. era vinerea și era seara.
acum, ascultă: n-aveam bani și voiam să uit. l-am ajuns pe iova,
i-am cerut lui iova bani și iova a tăcut.
pesemne era-n divorț pe atunci, pen’ca și-a luat deodată
cununa de spini într-o mâna și-a trântit-o jos ca pe-o caciulă.
ce faci? am zis. lasă-l, a zis bufnița
și-a trecut peste creștetul lui croncănind,
lasă-l, a zis, resemnare este
numele lui de alint.

azi am fost la ecograf, a zis iova. sunt
locuitorul unei gropi. mi-au vazut-o foarte clar înăuntru.
lasă, am zis, or să ți-o scoată ei cumva, n-avea grijă, afară,
ei au forcepsuri, au catgut, se știu bine la asta,
mai bine hai, dă și tu o țigară.

bă, zice, groapa crește pe zi ce trece. a-nceput să-nghesuie plamânii
și s-a dat acuma la ficat.
hai atunci, zic, mergem la birt la berbecul și-o umplem
și-o să ai o mare la uscat.

nu acum, zice iova. de luni întregi nu mai scriu. nu mai
aștept pe nimeni dinspre megara.
și orice hârtie e prea subțire când scriu și se rupe îndata.
ia uite-aici: port mănuși să nu se vadă, pentru că acum
scriu direct pe mâna mea - e mătușa mea decedata.

scriu greu. vâr vârful creionului în piele pâna unde
dau sub ea de mine. scriu cât de-adânc simt eu că trebuie să scriu.
zgârii țesuturile, scormonesc în vene, râcâi în os pâna-aud
grafitul cum și trece prin sicriu.

scriu numai o litera pe zi. atâta pâna dau de mine. restul
e tacere. nici o scriere nu se compară cu asta. apoi,
pâna se vindeca pielea deasupra, scriu în palmă, cu scrisul pe dos.
de asta m-a parasit nevasta: scrisul e dureros.

scriu până când litera se scufundă sub carne. într-o zi voi fi citit
numai pe dinăuntru. voi fi o carte legată în propria-mi piele.
și de nepătruns. și când mă vor deschide
am să mă mut pe cealaltă parte a mea. voi rămâne
mereu interior. vor căuta. voi râde.

așa că hai la megara ori hai la berbecul, bătrâne,
dar astăzi e ultima oară, căci mâine
n-are cum fi nicicând mâine.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!