agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-20 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
la început a fost sfârșitul. apoi agonia. apoi uscatul.
apoi, pe 16 noiembrie, l-am văzut pe iova trecând aplecat prin intersecția victoriei cu lemnea. era vinerea și era seara. acum, ascultă: n-aveam bani și voiam să uit. l-am ajuns pe iova, i-am cerut lui iova bani și iova a tăcut. pesemne era-n divorț pe atunci, pen’ca și-a luat deodată cununa de spini într-o mâna și-a trântit-o jos ca pe-o caciulă. ce faci? am zis. lasă-l, a zis bufnița și-a trecut peste creștetul lui croncănind, lasă-l, a zis, resemnare este numele lui de alint. azi am fost la ecograf, a zis iova. sunt locuitorul unei gropi. mi-au vazut-o foarte clar înăuntru. lasă, am zis, or să ți-o scoată ei cumva, n-avea grijă, afară, ei au forcepsuri, au catgut, se știu bine la asta, mai bine hai, dă și tu o țigară. bă, zice, groapa crește pe zi ce trece. a-nceput să-nghesuie plamânii și s-a dat acuma la ficat. hai atunci, zic, mergem la birt la berbecul și-o umplem și-o să ai o mare la uscat. nu acum, zice iova. de luni întregi nu mai scriu. nu mai aștept pe nimeni dinspre megara. și orice hârtie e prea subțire când scriu și se rupe îndata. ia uite-aici: port mănuși să nu se vadă, pentru că acum scriu direct pe mâna mea - e mătușa mea decedata. scriu greu. vâr vârful creionului în piele pâna unde dau sub ea de mine. scriu cât de-adânc simt eu că trebuie să scriu. zgârii țesuturile, scormonesc în vene, râcâi în os pâna-aud grafitul cum și trece prin sicriu. scriu numai o litera pe zi. atâta pâna dau de mine. restul e tacere. nici o scriere nu se compară cu asta. apoi, pâna se vindeca pielea deasupra, scriu în palmă, cu scrisul pe dos. de asta m-a parasit nevasta: scrisul e dureros. scriu până când litera se scufundă sub carne. într-o zi voi fi citit numai pe dinăuntru. voi fi o carte legată în propria-mi piele. și de nepătruns. și când mă vor deschide am să mă mut pe cealaltă parte a mea. voi rămâne mereu interior. vor căuta. voi râde. așa că hai la megara ori hai la berbecul, bătrâne, dar astăzi e ultima oară, căci mâine n-are cum fi nicicând mâine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate