Ion a lu' Cărbune


În adâncul Olteniei lângă Dăbuleni
În mijlocul câmpiei printre buruieni
Era o colibă din chirpici
Ion a lu' Cărbune locuia aici.
Lui nu i-a plăcut cartea mai deloc
Dar cânta la chitară parcă era pe foc.

Du-te mă
Du-te Ioane du-te
Ion a lu' Cărbune

După el își lua chitara într-o paporniță
Să stea sub pomul de la calea ferată
Mecanicii la umbră îl vedeau cum stătea
Și cânta în ritmul în care trenul mergea.
Mereu drumeții se opreau și spuneau
"opincarul ăsta mic chiar știe să-i dea.

Du-te mă
Du-te Ioane du-te
Ion a lu' Cărbune

Maicăsa i-a spus "vei fi bărbat cândva"
Și vei ajunge sus cu trupa ta
Multă lume se va aduna de departe
Să te audă cum iți cânți muzica în noapte.
Poate într-o zi pe semn va scrie așa
Ion a lu' Cărbune cântă diseară.

Du-te mă
Du-te Ioane du-te
go go go Ioane go
Du-te
Du-te Du-te mă
Du-te Ion a lu' Cărbune