În spicul de ploaie stau ca un soldat.
Privesc spre eternitate însingurat.
Străluce salba de mărgele a cerului
Risipită în iarba crudă a efemerului.

Ca în Rai pretutindeni este răcoare.
Pielea de pe mâini îmi dă în floare.
Colții gardului viu trosnesc îmbuibat.
În umbra luminii cerului pur sidefat.

Tace un veac într-o clipă ce-o știu.
De n-ar tăcea, clipa muri-va târziu!
În spicul ploii stau soldat nemișcat.
Și număr secundele timpului pietrificat.