vânturile își răsfrâng gemetele în buzunarul inimii lumina se strecoară ca o sclipire răcoroasă
am pierdut aurul rumenit între veghe și somn într-o lume bidimensională
oglinzile amețite descoperă doar verbele-s desen animat
pe coridoarele amintirilor
suntem singuri cu gândurile și temerile noastre în țara unde mergem vom primi imediat green card
timpul face fuioare de neliniști călătoare pe clapele unui pian fermecat de degetele
răsucind vârtejuri de nebunie păcate ce uneori se cer împlinite
să ne înnodăm inimile pe acoperișul viitoarelor toamne în armonii voluptoase
sub umbra salcâmului unda fluviului încearcă să ne dăruiască din poveștile lumii
nu te arunca în valuri
nu știu să
înot

cineva se deșteaptă înainte de sfârșitul zilei ecouri cioplind în piatră chipuri la o răspântie de inimă în trei dimensiuni
cioplește materialul dur modelându-și enigma o mângâie doar așa o poate simți aproape privește
deapănă neadevăruri sub cele șapte răstimpuri apoi
caută cheia cântecului agățată pe ultima treaptă
scârțâie
mersul părului despletit ca spicul de grâu
peste catifeaua palmelor desfăcute boboc

mi-aduc aminte era ieri
înconjurat de priviri ciupeai acorduri de chitară
strecurându-mi vorbe am mutat noaptea după zăbrele
iubeam privirea domoală și umbra vocii care te ruga să rămâi
lângă rădăcinile mele aproape uscate
câți ani pierduți spulberati sub chiciura stâncilor a unui timp ce nu mai e al nostru
sângele din venele pietrei conturează sufletul
cu ochi obosiți aprinzi amurgul

dincolo de miezul nopții ne așteptăm
te voi recunoaște după deschizătura pleoapelor
dogorind a cuvinte așezate pe umerii goi
la umbra copacului ce se crede pădure
acolo unde demult nu mai există dragoste

hai să schimbăm amintirile în zori
pe absențe trecătoare
disperarea pe nădejde
cuvântul să-l închidem
în spatele ușilor ziduri