Deseori împletesc lumina
În frânghii pe degetele lungi,
Leg caii nopții de un portic
La marginile dimineții.
Apoi le dau sare și apă din fântâna cu stele
Căzute la moartea înaintașilor mei.
Îi fugăresc pe câmpia soarelui
Să-mi pască uitarea din ierburi.
Când fluturii-s pereche prin aerul mirositor,
Păsările își lasă puii în cuiburi ascunse
Și lumea se mișcă, se duce,
Cine știe unde?
Merg și eu cu ea,
Pe drumul lung al crucii.