O urmă din firul roșu de mătase!

Năucul drum ce ducea în angoase!
O urmă-nisip lăsata-m inimii mele,
Uitare am dat eu ,așteptării tale!
Acum drumul îmi e de necontenit!

Pășesc doar eu,sunt de neclintit!
O poezie,muza din nou m-a chemat!
E tot ce vroiam să mă fi căutat!
Zorii imi arată a lor dulceață!
În fiecare noua dimineață,
E viața atât de minunată!
,
Un drum nou lipsit de ceață,
Nu credeam că-l voi găsi!

Acel secret ți-l voi mărturisi!
Lumea pierdută,cea mult cautată,
Tristă,nu mai sunt,ocazie așteptată!

În sfârsit,pot să zâmbesc,
Nălucii tale îi tot rostesc!
Credeam că vei fi al meu,
Eram doar noi pe-acel curcubeu!
Privesc în urmă acel trecut,
Urăsc faptul că nu m-ai vrut!
Te iubeam,poate o mai fac!
,
Uneori e necesar să mă și prefac!
Norii golași de-a lor cenușă,

Născocirile ce-ți vin ca o manușă!
Oriunde eu te-am căutat,
Un indiciu-n plic tu ai lăsat!

Vroiam sa nu-ți mai scriu,
O lacrimă ascunsă de un pliu!
Lipesc ușor a ta dulce amintire,
Un cufăr vechi găsit-am ca acoperire!
Mlădițe de vâsc am împletit!

Deasupra lui eu am zvârlit!
E rugăciunea ce-am pronunțat!
Doamne,iartă-mi tu acel păcat!
În toate tu fi cu mine și cu el,
Corăbiilor pierdute arată-le un firicel,
A ta lumină și dreptate pune-n noi!
Te rog,scoate-ne din acel negru puhoi!

Vouă,tuturor ai mei cititori,
O vorbă bună,fiți nemuritori!
Un volum nou,eu v-am pregătit,
Al vostru e,un pas spre infinit!
!