Parcă am vedea doar culorile capătului
și am aștepta mirajul răcorii
cu fața lipită de piatra beciului

precum o țuică de prună sângele nostru
curge înainte-înapoi
prin conducte de bronz sub apa cea rece

hebdomadar al liniștii-nu vreau răspuns
la fierbințeala zilei
cu toate infuziile risipite prin pagini
și ceaiul ieșit prin foița hârtii
nu se poate trăi oricît în raiul caldului

ca urșii trântiți după porțile iernii
ca leii mării sau peștii muntelui
ca liliecii agățați de picioare
și gâzele sub coajă visând venirea luminii
aștepți să se dividă toate acestea
în inima ta ca un miez de uraniu

nu se poate trăi oricât în raiul recelui