Nu ești aici, și tremur,
Iar un frig în suflet m-a cuprins,
Trăiesc din amintiri, din resturi,
Și exist doar pentru-n vis.
Inspir un aer melancolic,
Mă simt singur și respins.
Te aștept plângând
Întrebându-mă în gând retoric:
- De când am sufletul aprins?
De când te-aștept în întuneric?

Pân' și cerul mă urmează-n plâns;
Și luminile din jur
Asemene s-au stins.

- Când te chem, de ce nu vii?
Acum tu pleacă, și nici nu mai veni...