De ce nu scrieți de contemporani?
Fiți cronicarii timpului trăit!
Eroi pot fi miniștri, scriitori, țărani...
Împărtășiți, din clipa ce-a murit!

Valoarea documentului e-n adevăr
Și este calitatea ce-am pierdut-o.
Milenii se vor continua pentru dezbăr
De la cutuma unde ban, puterea a avut-o.

Jurnale, magazine, ziare, cărți
Sunt astăzi artă a dezinformării.
Nu-i faptă, fără intervenții dinspre părți
Pentru deliciul de mistificare-a prelucrării.

Pe zi ce trece, nu știm cine suntem!
Ce credem că vedem e interpretare;
Răspunsuri la-ntrebările ce punem
Nu-i adevărul, ce-i real... e-o cenzurare.

Bulăul e garant de școala vieții;
Este-o mândrie, în loc de facultate,
E gajul reușitei, notorietății...
Este-o condiție ”sine qua non”, de-ntâietate.

Țara-i condusă de putori infecte,
De delatori, torționari și hoți;
TV și tabloide n-au valori, percepte
Căci ”rating”-ul e dat de curve și netoți.

Există viitor oricum, căci timpul trece
Iar spațiul ne-aparține orișicum.
Vrem primii-ultimi, c-așa nimeni nu ne-ntrece!
Progresu-i garantat, evoluăm înspre străbuni!?!
20.07.2010