nu-mi găsesc locul nici aici
printre străini si codrii cu măslini și portocali
nici acolo printre concetățeni ce cumpără măsline și portocale
poate dacă ai fi tu cu mine să-mi potolești evadările
aș prinde rădăcini undeva
și aș aprinde focuri în jurul meu ca să nu mai pot pleca niciunde
să mă mistuiesc de atâta roșu și de atâta verde
de atâta dor și de tot atâta zbor...

singur de-aș prinde rădăcini m-aș ofili odată cu venirea primăverii
iar păsările mele din tâmple și-ar pierde mințile
aici în andalucia sau mai dincolo in catalunia primăvara e întotdeauna ca o iarnă tomnatică
mereu friguroasă dimineața și noaptea
nu categoric nu pot prinde rădăcini nici aici
voi merge altundeva unde munții miros a scoici
acolo mă voi depune și mă voi răsădi

hai vino la mine și mă udă...