sala pustie încă mai strigă la mine
totdeauna caut stoluri - nu mă tem să cad din cer
pistruii de pe nas de la o vreme sunt triști
tu ești tot eu
timpul nu bate de două ori cărări

mă vindec de unghiurile drepte
fac avioane din cuvintele negândite
și-mi dau drumul
dragostea m-a atins cu mâna de sus și pot merge
la râu
peștișorul de aur privește cu milă din acvariu
nu am nevoie de castele sau de vreun prinț prăpădit
povestea mea s-a înecat la mal

și când văd că se adună atâta lume
lângă mine nici zare de om
pe aripi
numai primăvară și un poem șchiop crește pasăre
cu brațele mereu deschise spre cerul
aninat de pod