Suflându-și negura vicleană,
Mișcând talazuri iluzorii,
Pândind din crâncena-i capcană
În vălmășeală, muritorii,

În juru-i moartea lung tresare,
Cum toate-aici sub cer s-aștern
În prag de mare-ncăierare,
Își face-un bivuac etern.


Noaptea de 15 aprilie 1855


(trad. de Ionel Marinescu)