Iubirea se învață pe durată căsniciei,
acum culoarea fericirii este vraiște, epuizată,
o poamă acră este viața, nemurirea.
Avem medicamente compensate pentru o oglindă
când dragostea pătrunde sub arcul genelor
și totul pare că a fost demult, odată.

Există un diametru mult prea mic pentru o amintire
iar resturile ce mai persistă în memorie
decupează doar clipele cele mai frumoase
și le pune pe un tapet viu , colorat.
Spunem în zilele cu soare din existență
că totuși a fost ceva real, nu este o istorie.

O mică tentă de culoare, de cosmetizare
încerci refugiul în desen, în pictură.
Nu vezi că toată viața îți este o eroare
pe pânză, pe ecran, în jurul tău.
De vrei să te întorci la vechile tale iubiri
ai rămas cu visul nealterat, cu o floare.