Noaptea a trecut furându-ți vise,
Golindu-te de gânduri, precum crezi,
Fugind cu tot, ținându-le închise,
Pe visele, din care tu...visezi.

Rostogolindu-te în timp pustiu,
Încerci să îți revii în fire
Și iar întrebi, sunt mort, sunt viu,
Sunt eu, sunt eu? Te scutură, simțire.

Acum aș vrea să rup în mii și mii
De bucățele această noapte, care,
Iar m-a golit și m-a furat, să știi
De gânduri și aripi către soare.

Noaptea a trecut. Cu visele furate,
Fuge, fuge năluca și mă lasă
Cu mine doar și amintiri deșarte,
În lumi demult uitate. Nu îi pasă.