Þi-am dăruit iubirea
și clericul din mine,
am izbutit să scap de-amprenta cenușie
indubitabil vreau,
prin orce rugăciune,
să fiu un emisar ce luptă pentru Tine.

Þi-am dăruit iubirea,
de fapt, tot ce aveam.
Lutul ce L-ai atins cu mâinile și mila
s-a preschimbat în omul pământean;
sudorile ce-au curs,
ca apa unui râu trezit din acalmie,
pe brațe și pe tâmple,
pe mâini, pe corpu-Þi neatins,
au fost singura cheie ce-al sentimentelor
cufăr
se pare c-a deschis.
Prin el, Mi-ai dat iubirea.

Eu nu Te-am lăudat în lumea infinită,
nu am pictat icoane cu niciun Sfânt din Rai,
nici pietrele pe pietre n-am pus
când s-au zidit Biserici,
însă Þi-am dăruit iubirea,
în viața mea să stai...

Þi-am dăruit iubirea,
un jurământ ca eu Te voi urma oriunde,
când am aflat că eu, deși păcătuiam,
Tu mă considerai motiv de bucurie.
De-atunci, în fiecare zi, prin fiecare zâmbet,
prin fiecare gest,
prin fiecare vorbă spusă celui de lângă mine,
prin mâini, la greu întinse,
celor ce-au decăzut,
prin vis,
prin alinare, prin orce mângâiere,
Þi-am dăruit iubirea;
un drum născut de suflet, fără de bariere.