Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene
Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă,
Ieșind în tainici nopți de sânziene,
Mugindu-și doru-n raza lunii nouă.

Stau florile-aplecate și-i ascultă,
Cununi de tei le plouă pe grumaze;
Hoinari robiți de luna cea ocultă -
Li-s ochii plini de lacrimi și de raze.