Sub clopot de nor noaptea se rupe
și clipele se lovesc de pereți.
Se năruie-n strigât o stea ce-ntrerupe
himericul gând al unei vieți…
…….
Credeam că se clatină toamna pe mine.
Îți citeam mirarea și ultimul vers.
Străinii ziceau că suntem oricine…
Iubire dintâi, nimic nu te-a șters!

Tu-mi spuneai că: “ Suntem un singur poem „
Eu: „ Doar adevăr îngenuncheat în cuvânt “
Și-aproape credeam că n-am să-nțeleg
de ce se sting iubiri pe pământ!
……
Sub clopot de gând noaptea se rupe
și clipele se lovesc de pereți.
Se năruie un strigăt și soarta-ntrerupe
himericul cânt al unei vieți!

Ileana Popescu Bâldea