În tropot de cai năvălesc cavaleri
Pe coamele-n vânt și grebăn 'n sudori,
Cu pinteni lovesc în flanc, în subsuori;
Nu știu de-s jockey sau de sunt ieniceri.

Zăbale-s în spume și gât încordat;
Sunt mândri, cu piept în fileuri de mușchi...
Înalță genunchi în galopul ritmat
Și cal, călăreț, sunt un trunchi și vipuști.

Din coapse, mănunchiuri gluteii se umflă
Cu linii de fascii ce-i întretaie,
Urechi au mișcare perpetuă, ascultă;
Cravașa-i doar simbol, ce ciucur o-ndoaie.

Cu nările-n vânt de profunde-aspirații
E-un scrâșnet, în goana nebună, de hamuri...
E mort de mîndria de-avea incantații;
Cu coada în vânt, e la finish, cu lauri.

E simbolul forței strunită de minte,
Atlet al naturii, e prin excelență...
E brutus miotic, cabalul cuminte
Și mândru-i sunt parte de cal-existență!
02.08.2010