Ploaia - lapte de capră cu țâța lovită de pereți -
plouă în pod, pe strugurii zbârciți,
pe brâul casei și în cuiburile rândunelelor,
lut dulce descojit de pe spinarea șerpilor
când se usucă malurile ca bivolii la soare.

Plouă de înflorește scândura din pat, sub mine,
și clămpănesc în sânge cranii mici de aur,
la vântul ud, pe trocile necoapte,
să pună mâna - umbra udă ca un gând
de cui la toate roatele pământului.