urmăream fără sens ritmul
respirațiilor sacadate
scăldate în lacrimi de vodkă
până când din scrumieră,
din cenușa viselor
două corcodușe bete
sar pe tobogan
direct în crema de ciocolată

vocea ei îmi flutura prin vene
și-mi transforma plămânii
în ere glaciare;
câteva momente mute
i-au fost de-ajuns să sape
cu gene false
fiorduri amăgitoare de iubire

expresiile feței mă luau de ceafă
și mă lipeau de termopanul
fericirii și indolenței;
iar ea privea atotștiutoare
din argon

îmi oglindeam privirea
în cafeaua rece
și simțeam cum până și
stările psihotice de ieri
i-ar fi fost mai convenabile