greutatea cuvintelor nerostite,
se agață de ramurile neuronilor șі le rup…
șі iată, astfel nerostuite cuvintele cad
spărgîndu-se în palma mea de marmură.
trec nopți, pierdute refrene sparg timpane
trec zile, frenetic vibrînd în visare.
astrele se zbat sub tîmpla neagră de cer
cuvintele nu-și mai au rostul
pentru că dor.