Sufletul tău, cuvântu-mi îl topește
Pe loc, inima-ți oprește
Un gând îți transmit
ÃŽncet, cu glas potolit,
Îți iubesc zâmbetul, din argint făurit.

Titanul din cer, își pierde din putere,
Obosit, se stinge-n durere
Noi îl privim – ni se pare frumos
Se duce-n-cet,n-cet, - dispare,
Arde cu putere, se luptă curajos –
Dar nu moare.

Luna se naște, umbră ea ne face,
Timizi suntem, parcă ieșiți din găoace
Încă e lumină, luna se zărește -
Oamenii o urmează pe boltă orbește -
Suntem romantici că așa ne este firea -
O urmăm cu privirea,

Ochii tăi par - în întuneric stele,
Mâinile tale, firave floricele,
Luna ți-e soră - și-un frate ți-e soare-
Foaia ți-e mamă – creionul te cheamă,
La mare.

Luna se duce, tristă la culcare
O privim și pe ea, ca pe măiastrul soare
Pomii-n spate sună, orchestra adună -
În jur se-aude, doar muzică bună.
Marea ne cântă un vals spumos,
Din valuri scos.

Dimineața ne-a găsit, în același loc,
Rămânem nemișcați, privim spectacolul de foc,
Soarele învie, îl privim îmbrățișați
Același loc, dar noi suntem schimbați
Țin în mână trandafir, din suflet ți-l dăruiesc
Pentru că te iubesc.