O zi printre atâtea, sau doar, din nou, un Paște
Lumină din lumină, dar și mai multe bezne
O noapte ce abia așteaptă să se caște
Cu zeci de întrebări și nesfârșite cazne.

Nehotărât, ateu, singur și trist, de mult
Privesc nedumerit la procesiunea voastră
Păgâne întrebări, răspunsuri de demult
Ce vor să vă convingă că asta-i calea noastră.

Îmbătrânind într-una la suflet și în trup
Simțind eșecul vieții trăite prea devreme
Nu pot să înțeleg, nu pot să tot ascult
Că dacă tragem cruci, nu vor mai fi probleme.

Dar dacă ăsta este opiul ce îl prizăm cu toți
Ca să scăpăm de grija de-a căuta răspunsuri
Să ne drogăm de mici, să ne drogăm netoți
Cu mitul nemuririi din ale bibliei rânduri.

Poate că-i doar o viață, prea scurtă și deșartă
Cu întrebări prea multe și tot atât răspunsuri
În care binele, cu greu, câștigă câteodată
Încât nu terminăm decât puține visuri.