Peivește florile cum cad,
Prinde vrăbiile de pe gard,
Acultă frunzele cum ard,
Și înlătură
Orice urmă de fard.

Mănâncă ouăle de aur,
Mergi înainte ca un taur,
Culege frunzele de laur,
Și spintecă
Gâtul unui balaur.

Totul părea așa deschis
Când realitatea e în vis
Când ochii iarăși i-ai închis,
Adulmecă
Fiorii din abis.

Nu căuta să crezi în nori,
Nici în cuvintele de pictori,
Ei mint mereu în culori,
Descoperă
Somnul din zori.

Azi nemurirea te pândește
Și cu venin te ademenește
Pe loc ea sufletul topește,
Tu cugetă
La tot ce este.