Cobor pe văi, pe lunci și dealuri,
Mă-ndrept spre marea de cristal
Ce e atât de minunată
Și-ncet, încet, vreau să dispar.

Să mă scufund în valuri line
Și-n spuma ei să mă-nfășor,
Să iau iubirea ei cu mine
Și ușurel, să-ncep să zbor.

Ca o tornadă eu să merg,
Să văd recifuri de coral,
Să văd sirenele ce plâng
Și varsă lacrimi de cristal.

Vin scoicile să mă salute,
Frumoase perle-n dar să-mi dea,
Iar marea mai frumos străluce...
Eu fac cu mâna la o stea.

Și luna dulce îmi zâmbește,
Vărsându-și raza de rubin
Spre marea cea învolburată
Și spuma ei ca de satin.