Se răstoarnă ordonat șuvoi pe șuvoi
De lacrimi săltărețe pe irisul acum
Verde
Se zguduie sufletul, inima, plămânii, tot
Ce ființează în interior
Iar lacrima mea poartă în sine fluide
Amestecate de rinichi, de plămân, de aortă
Lacrima mea concentrează în ea un cosmos
De particule vii ce ar putea trăi
Dar nu…se îmbibă și mor pe șervețelul
Cu miros nedefinit de gumă de mestecat.