un copil din pakistan se uită la un televizor alb-negru
și visează fumu din țigările de marijuana
care se ridică în aer
lunecând printre cristalele unui candelabru
dintr-o vilă din malibu
unde câțiva tineri americani
întinși pe canapeaua din piele de lynx importată din asia
fumează alene
și visează la curvele din marrakesh
din partea nouă a orașului
spălate parfumate
și pudrate peste urmele de pojar
așteptând în baruri
și șoptind
call me after 1 hour habibi
și care visează la ziua-n care vor veni din nou
traficanții de droguri din mexic
care le tratează regește
chiar dacă le mai plesnesc peste față din când în când
fumând trabucuri
printre degetele groase cu ghiuluri de aur
și care se visează traficanți de arme
la granița de nord
cu costume și pălării albe
având câte 100 de milioane-n cont
adică destui benjamin franklini ca să-ngroape
cât într-o mie de vieți
toate curvele în râuri de tequila
de la guadalajara până la nuevo casas grandes
și care se visează ucigași perfecți
cu sânge rece
soldații universali ai apocalipsei
care pornește din mintea unui copil subnutrit din pakistan

omenirea are un singur suflet