închid cercul
peste praful drumului
și-mi scutur călcâiul stâng
de simbolurile ascuțite
pe care le-am călcat
involuntar
în picioare

acum nu mai contează
am gura uscată
sunt gol
iar afară nu mai plouă de mult

e nunta sperietoarei de ciori
din tarlaua vecină
și dansăm
cu toții

ne învârtim asimetric
sub un cer pustiu
și în loc de lacrimi ne curg balele
ca unor varani
otrăvindu-ne oasele

apoi am murit
și-am cerut apă