blocurile mușcă din soare
mestecă încet
sorb o gură de ceai
și pleacă la culcare

păstorii se bucură când ultima picătură de sânge
se prelinge prin fisura norului străpuns de racheta
lui gagarin
cerul tușește tuberculii nopții
iar ei își spun e timpul
și mână încet felinarele prin colțuri
le bagă pe gât întuneric
ele vomită
și ei îl bagă la loc
mai moare câte unul
se împrăștie pe trotuar
iar din cioburi curge laptele
cadoul maidanezilor

orice felinar crede teoria lui darwin
speră că va evada
va scăpa de transhumanța orizontală
și-și va băga țâța în gura unui copil

într-o zi soarele se va naște întreg
orașul se va surpa
ele vor ridica sprânceana dreaptă
și păstorii vor îngenunchea