Am scris pe Tașaul acest poem
despre un om la mijlocul vieții
avea o măsură atât de potrivită
un foc și o randă așa de albe

Părea sportiv de performanță
într-un cuter de-abia se urcase
îl echipase ca pe-un cal de curse
furat de la olandezii-n vacanță

Aveam și înregistrarea sa audio
a întregii plutiri pe apă
se-auzeau păsările malurilor
valurile când tăiam iute un drum
și zbârnâitul pânzelor
pe-un reportofon
ce-a scăpat la fund
din mână omului când ancora

***

Căscatul acesta nu-i nimeni altcineva
decât eu disperatul pe ape când făcui
treizeci și șase de ani

Urcasem întâi în barca pneumatică
și-am dat cu două scânduri spre cuter
pentru că lopețile-mi lipseau
ritmul sau vântul nu-ntârzie s-apară
pășeam pe punte trăgeam sforile
îndreptam cele două vele și cârma
porneam la timp barcarola pe lac

Tașaulul e-o lagună lungă
paralelă cu stațiunea Mamaia
și-n stânga fuge insula lui Ovidiu
c-un popas ce se deschide pe 1 mai
așa că îmi iau rămas bun de la bard
oricum promontoriu-i artificial
apărut după război
cu sălcii popas mititei

***

Rece bătea din față vântul marin
nu era simplă briză ci bici
mîinile-mi înțepeniră pe frânghii
făceam manevre de-ntoarcere
și trebuia să iau un punct la țărm
spre care să-ndrept cuterul
ori să mă simt mușcat în ger
la ambele urechi
pe când focul ori randa
să stea neclintite și-ntinse
fixate de brațele cu scripeți

Cuterul se apleca pe-o parte
și mă gândeam că oblic străbat
lumea largă oceane și continente
pe-un așa grozav armăsar

Am fotografiat Ovidiu Lumina
Năvodarii Mamaia Constanța
ce se zărea la-ntoarcere albă
precum o iluzie de cetate
barbianul fort Isarlâk
iar Cet-ul îi era minaret depărtat

Pentru tine Iubito_Una
pentru tine eu am furat
acest vas și te invit
la vară să urci în cabină
să-mi săruți umeri bronzați
că vom merge o viață pe cuter
pe-un traseu cât mai exotic
pe-un drum mai înalt