de mâna tatălui
pe drumul de pe luncă
târziu în noapte mergând către sat
în cânt de greieri
și priviri sub clar de lună
întreb mistere ce nu le înțeleg

dar tatăl nu îmi dă răspuns

privește sus pe cer
ascultă bine-n întuneric
e totul minunat
mai trebuie oare explicat?

de când e lumea și Pământul
neschimbate rămân multe

când tu întrebi ceva ce nu-nțelegi
e semnul sigur că și pentru alții
acel ceva-i neclar, tot ne-nțeles

mereu va exista mistér
în Univers