Strange-mi privirile la piept si-alinta-le pe rand,
Te-au cautat de prea mult timp, doar intr-o viata
Cand te-au gasit au rupt taceri si flori din gand
Si-au plans cu stropi de roua-n zori de dimineata.

Pastreaza-le cat ai sa poti la tine intre pleoape,
Te vei simti cum eu am fost, cand dorul meu de tine,
Pleca din vis spre alte lumi ca sa te simta-aproape,
Si se-torcea-n mereu ranit, si sangerand suspine.

Chiar daca timpul este scurt, cat vom fi impreuna,
Din ele te-am rugat candva, un templu sa-ti zidesti,
Sa-ti faci din stralucirea lor, tacerilor cununa,
Si noptilor sa nu le-ascunzi nicicand ca ma iubesti.

Strange-mi privirile la piept, in fiecare primavara,
Tu esti razorul lor, in care vor sa prinda radacini,
Altarul unde ingerii din ceruri, noaptea isi coboara
Icoana vechiului trecut la care gandul sa-ti inchini.